Pe unde am calatorit in 10 ani

Anul acesta se implinesc 10 ani de cand am inceput sa calatoresc. Mi-am dat seama ca se tot adunau cand povesteam despre cum a fost in State, acum 2, 3, ba stai… acum cateva veri sunt de fapt 10 veri!

 

A fost prima mea vara de studenta.  La 18 ani am fost in State cu Work and Travel. Mi-am dorit sa fac asta, si asa singura, mi-am luat lumea in cap, am zburat peste ocean pe continentul tuturor posibilitatilor, fara sa stiu neaparat ce ma asteapta.

 

N-am regretat acea decizie de a-mi petrece vara muncind pentru americani. Au fost ele cateva regrete, dar nu suficiente incat sa nu mai dau din nou banii pe program si pe bilete de avion si in urmatorul an, sa incerc viata intr-un alt stat cu alte job-uri. Astfel, in 7 luni traite in State, am reusit sa vizitez 5 state si vreo 10 orase. Am zburat de pe cele mai mari aeroporturi din Europa, Frankfurt si Heathrow pe JFK.

In Miami, mi s-a taiat prima oara respiratia din cauza umiditatii atunci cand s-au deschis usile si am iesit din aeroport. Am zburat cu Lufthansa si cu British Airways. Am profitat de long overlay, nu doar pentru ca a fost mai ieftin biletul, ci pentru ca am reusit sa vizitam Londra all night long, dupa ce facusem maraton de vizitare Budapesta in 2 zile. Si acum vanez oferte astfel incat sa nu ajung din prima la destinatie, ci sa prelungesc drumul, sa mai vizitez ceva.

 

Am pierdut un avion transatlantic si am pierdut-o pe colega mea in New York, dar asta e una dintre cele mai faine povesti care mi-a demonstrat ca orice problema are si rezolvare, iar exasperarea si oboseala pot fi ingrediente bune in negocieri.

 

Nici prima, nici a doua vara petrecuta in State, nu m-au facut sa vreau sa traiesc pe vecie visul American, insa s-a intamplat ceea ce trebuia. Mi-am deschis ochii si apetitul pentru a vrea sa cunosc lumea, cu locurile ei, cu oamenii ei. Ma prinsese grav febra plecarii si a cunoasterii noului, pentru ca in octombrie abia intoarsa dupa a doua vara, aplicasem pentru Erasmus, doar ca sa nu astept sa treaca si ultimul an de studentie.

 

Am plecat si am mai trait singura 4 luni departe de Romania, in Germania, in cel mai urat oras pe numele lui la fel de urat, Chemnitz. Oras mic, industrial cu o iarna din cauza careia nu am mai vrut sa vad zapada, nici acum… sau vreodata. Din ianuarie pana in aprilie au fost 4 zile in care am vazut soarele, si 2 dintre ele au fost in Praga, unde am simtit nevoie sa fug, ca sa mai schimb peisajul inghetat. Nu stiu cum am rezistat sa pasesc zilnic in nameti inalti, sa vad doar cer gri, si sa mi se para ca retraiesc aceeasi zi la infinit, luand mereu acelasi tramvai, cu aceasi oameni… rutina nemteasca.

 

Am adunat alte cateva zboruri, am mai bifat aeroporturi, si am reusit sa vizitez Dresda, Berlin, Dortmund si sa ma indragostesc irecuperabil de Praga.

 

Dupa acesti 3 ani intensi am luat o pauza si am continuat sa calatoresc virtual.

Am stat acasa, am facut surf… pe internet, fix atunci cand incepusera valurile numite Twitter, bloggeri, Hootsuit, Analytics. Pe scurt, social media. In 2008 imi facusem cont de Facebook, caci americanii care m-au dus la New York Fashion Week aveau deja si asa puteam pastra legatura. Blog mi-am facut ca sa le pot povesti si altora cum a fost cu W&T si pentru ca aveam materia numita Jurnalism online. De pe Twitter mi-am luat primul job in Social Media si am inceput sa calatoresc la capitala. In Bucuresti chiar se intamplau lucruri, nu ca la noi in provincial numita Cluj, care inca era pe locul 2 si unde oamenii aveau rabdare, dar nu prea plateau salarii.

 

Mi-am dorit enorm sa mai plec o data cu Erasmus, sau sa prind un internship cu AIESEC-ul, dar nu mi-a iesit nici cum, pentru ca mai mult vroiam sa-mi fac experienta in domeniu. Am tras de mine, pana am avut nevoie acuta de o pauza. Mi-am amintit de niste aripi mov care zburau din aeroportul din Cluj spre tot mai multe destinatii. Am incheiat capitolul primul job serios in cea mai faina agentie de publicitate, Vitrina, si nu m-am putut decide daca vreau sa ma duc in Barcelona sau in Paris. Asa ca, m-am dus in ambele. Cu rucsacul in spate, am fost sa-mi vizitez prietenele mutate pe acolo si orasele lor minunate.

 

Atunci mi-am dat seama ca Spania trebuia sa fie tara in care m-am nascut. Dupa 5 ani, inca mai cred asta.

Parisul nu mi-a placut. Mi-a placut abia a doua-a oara cand l-am vizitat asa cum se cade, cu persoana iubita alaturi, nu singura. Acum cred ca mi-ar placea si singura pentru ca stiu ce are de oferit si pot merge doar unde mi-a placut.

 

Am petrecut cativa ani destul de obisnuiti, muncind pentru experienta si luand vacante scurte, neaparat cu destinatii de plaja si mare, dupa trend si dupa preferintele altora. Intrasem deja in acel loop care promitea doar Grecia si Turcia si dupa 2 veri la rand ma saturasem. Am bifat si Italia, Croatia, Bulgaria, Spania.

 

Anul trecut cand mi-am reamintit cat de usor e sa-ti iei un bilet de avion fix unde vrei tu, sau unde iti face cu ochiul o oferta din inbox si sa-ti pui cat mai multe costume de baie.

 

Demisiile si despartirile sunt cei mai importanti triggeri care te fac sa observi companii aeriene cu ale lor destinatii. Si in cazul meu cel mai important trigger este frigul.

Parca pusesem gandul iernilor pe plaja in sertarul pensiei, cand voi fi suficient de bogata sa-mi permit vila din Florida. N-am stiut ca si batranul nostru continent are niste insule cu clima tropicala.

 

Noroc cu o ninsoare de martie si o conferinta in Bucuresti. Anul trecut inca nu se bagasera low costurile intre Cj si Buc, si mi-era groaza de drumul de intoarcere in Cluj. Solutia a fost din nou un detour pana la destinatie. Mi-am luat un bilet nesimtit de ieftin in Madrid si din Madrid in Gran Canaria si mai ieftin. Au fost 78 de euro splendid investiti in 8 zile cu soare si plaja, cand cei de acasa dadeau jos zapada de pe masini.

Dupa 3 luni am mers din nou in Paris, dupa inca o luna in Grecia si dupa despartirea finala am decis ca merit o iarna cu temperaturi de vara, singura, pe o alta insula canara – in Tenerife.

 

Astfel, in 2016 am reusit sa zbor de 10 ori, sa vizitez Madrid, Gran Canaria, Paris, Rhodos, Malaga, Gibraltar, Sevilia, Tenerife.

Am trecut in noul an cu picioarele in oceanul caldut, cu un zambet tamp pe fata si mi-am promis ca fiecare iarna sa fie la fel de calda, fericita si plina de necunoscut.

In 2017 am zburat deja de 14 ori, si am fost in Valencia, Madrid, Marrakech, Essaouira, Tanger, Agadir, Taghazout, Tiznit, Frankfurt, Bratislava, Brno, Viena, Cipru.

 

In 30 septembrie am luat zborul spre Dubai si  ma asteapta cel putin alte 10 zboruri cumparate pana in 8 noiembrie si probabil inca cateva pe teritoriu Asiatic.

 

Dupa 10 ani voi zbura din nou peste mari si tari.

De data asta fara valiza, doar cu un rucsac. Voi zbura putin mai departe, peste alte mari si tari, spre o alta civilizatie si mai necunoscuta decat Europa, America sau Africa, unde am pasit deja.

Voi merge singura in Asia fara sa stiu ce ma asteapta, cu un bilet doar dus.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.