logo

Cele mai bune lucuri in Thailanda – Foodie alert

Mango and passionfruit. No sugar, please! Thank you!

Una dintre grijile mele zilnice de care mi-e mult prea dor era sa imi aleg combinatiile de fructe pentru smoothie-ul zilnic.

V-am mai spus ca m-am dus special pentru fructe acolo, nu? Asadar, am incercat sa introduc cat mai multe in portia zilnica, si sa nu cumva sa ma limitez la doza recomandata de 5 pe zi…  Nu trecea o zi fara sa fi mancat cel putin un fel de fruct. Plimbarile la standurile cu fructe ma faceau sa ma intorc cu cel putin 3-4 feluri. Daca nu aveam unde sa le tin sau sa le consum, le luam gata de bagat in gura de pe strada – ananasi si jack fruit.  Gaseai orice, sincer, dar ananasul era cel mai greu de curatat si jackfruit-ul e mult prea imens sa-l vanda cu coaja.

Smoothie-urile incercam sa le iau din fructe pe care nu le consumam intregi, iar inghetatele rulate, la fel, sa le fac cu un fruct pe care nu-l mancasem in acea zi.

Multe le-am incercat acolo pentru prima oara, nu se compara cele importate cu cele de la fata locului, plus ca in functie de sezon si de regiuni au si acolo gusturi diferite.

Sunt mai multe tipuri de mango si arata diferit de ceea ce ai vazut pe altundeva – sunt de un galben deschis si mult mai mici, iar samburele este plat si ft subtire.

Dragon fruit-ul in Thailanda nu e grozav, e doar frumos si fara gust. N-o fi fost sezon. In Bali am nimerit sezon la cele rosii – este incredibil de bun fructul, zemos si dulceag. L-as pune in topul fructelor.

Sunt o super fana si a guavelor, a celor roz – si arata pe dinafara ft diferit fata de cele din Spania de exemplu.

Rambutanul e un fruct tare simpatic, rosu si tepos, si dulceag cu o consistenta asemanatoare cu lychee. si mai sunt vreo 2 asemanatoare cu lychee dar mult mai dulci.

Mangoosteen – divine. Le-am incercat peste tot si sunt la fel de incantator de dulci acrisoare, in aceeasi coaja tare, care cantareste mult.

Ananas

In Thailada si mai ales in Phuket trebuie sa mergi pentru ananas. Este cel mai bun ananas de pe planeta (da, inca nu i-am incercat pe cei din Costa Rica) care creste peste tot pe insula aia si se vinde BUCATA incepand cu 15 bahti – care este 1,82 de lei si in locurile mai turistice e 3,5 lei, sau cel curatat infipt pe bete ajunge la 4-5-6 lei. Salivez doar la gandul dulcetii lor. Am invatat sa il curat si eu cu tehnica lor pe diagonala, si in diminetile lenese e un exercitiu chiar misto, si am profitat ca sa pot face poze artistice. Il prefer curatat de altii, doar ca nu totdeauna il nimeresti bun daca il iei fara sa-i fi vazut coaja. Ca sa fie bun trebuie sa fie auriu.

Disclaimer: frumusetea asta e din Nusa Penida, Indonesia…gasit din greseala. Nu cred ca l-a taiat nimeni, ca era prea frumos pt decor.

Tip – nu luati mini ananasi, ca nu ramane mai nimic din el.

Apa de cocos

Cocosul intreg, spintecat in fata ta este cel mai bun tot in Thailanda. In Indonesia este alt soi, mult mai tanar, si faptul ca inca este gelatinos, si carnita aia alba nu este coapta, face ca si apa sa aiba un gust mai putin placut. Am devenit experta in apa de cocos 🙂

O nuca poate avea si aproape 1 litru si jumatate de apa – pe incercate in Philippines, am golit ina untr-o sticla :)) Am incercat pe cat posibil sa beau zilnic si cate un cocos si sa mananc si tot continutul. Preturile sunt extrem de variate, si din nou in Bangkok le gaseam pe cele mai ieftine pe strada, intr-adevar mai mici, cu 25-35 de bahti. Pe plaje dadeam 50-70 bahti (6-8 lei)

In Thailanda am descoperit ca exista si o tehnica de a o face mai dulce. Se curata toata pana la coaja maro, care se tine deaspura focului ca sa o ajute sa se caramelizeze putin. Am baut una asemanatoare ca si gust in Singapore – a fost ultima mea nuca din Singapore si pe bune ca si-a meritat pretul de 8SGD- aproape 24 de lei. Era pe plaja pe Sentosa.

 

Deseruri cu cocos – nu stiu sa va explic nici cum sunt, si nici nu stiu ce nume au. Le-am descoperit in night market-uri si vreau sa va sfatuiesc sa incercati tot ce nu cunoasteti, gusturile va vor surprinde. Mai intai am descoperit ceva mini clatite duble din cocos si cu niste bucati de porumb. Nu au nici o treaba cu clatitele noastre. Cu ajutorul Google-ului le-am descoperit ca le spune Kanom Krok si arata asa.

Celelalte le-am descoperit tarziu, dar si acum visez la ele. Ceva in forma tubulara, si consistenta lipicioasa, nu foarte dulci si cumva gumate. Yummy!

Gelatinele alea ale lor…nush, mie nu-mi plac, dar sunt iubitori.

Mango Sticky rice – aici as putea scrie poeme, dar sincer voi incerca sa reproduc acasa. Ce poate fi asa de greu? Orez fier in lapte de cocos si sosuletul acela care se pune deasupra si Mango…ok, nu voi putea veci sa-l reproduc. Voua as putea sa va recomand sa-l incercati pe cel mai bun in Phi Phi – la un restaurant vegetarian

Multe am incercat si nu se compara cu acelas. Plus ca mai tot de pe meniul alora este divin. Vis a vis de Aroy Kaffeine – nu apare pe harta, dar e minuscula si strada si insula, deci n-ai cum sa nu gasesti. Sper sa nu se fi inchis.

Am gasit ceva poate mai bun in Bali… inca nu m-am decis. Black rice Pudding. Dar aici este despre Thailanda.

Clatitele lor de pe toate strazile, acelea pt care se formeaza cozi sunt…interesante si eu nu as zice veci ca sunt clatite. Sunt niste aluaturi subtiri bine prajite si innecate in unt…(sau ceva margarina conexa si uleioasa de a lor) umplute cu ce vrea sufletul tau.

Asa, de pofta le-am incercat, dar prea multa prajeala si grasime pentru gustul meu.

Rolled ice cream – actiunea in sine, si tehnica de filmat. Caci asta face toata lumea. Dar eu adoram gustul ala dulce acrisor. Si nu e nimic rau acolo, pe bune – lapte amestecat cu fructe. Nebunie!

Pad Thai – nu m-am putut satura de el. Si daca l-as fi mancat zilnic, inca l-as fi adorat. Si cat imi e de dor…

Tom Kah – cea mai buna supa de pe planeta, cu lapte de cocos, dulce acrisoara. Da, pe asta chiar mi-o voi reproduce in bucataria de acasa.

Stir fried everything – cu mult curaj ca rog, comandati orice de pe meniu care e styr, stir fried – e bun. Toate legumele lor mie imi plac, si sosurile alea cu soia si cu ce o mai fi, nu au cum sa fie rele.

Massaman Curry – tocanita cu legume, cu cartofi care se mananca cu… cartofi :)) Nu as fi crezut veci pururi ca eu voi combina vreodata in aceeasi zi cartofi cu orez. Dar sa vezi si sa nu crezi, le mancam pe aceeasi lingura. Si ce-mi mai placea. Singura mea problema cu acest fel de mancare era ca e picant. Aveam eu oamenii mei care se straduiau sa puna niste lapte de cocos si sa nu-l faca atat de picant, dar tot ramane preferatul meu.

Ok, mai sunt multe…si pun pariu ca deja salivati. O sa mai incerc sa aduc vorba de mancare si in alte povesti.

 

 

Nu, nu m-am ingrasat de la fructe si nu cred ca fructele ingrasa. Ok, nu sunt nici eu supraponderala si nici nu le-am combinat cu alte mancaruri, asta e clar. Dar in cele 4 luni cu aceasta dieta de a consuma cat mai multe fructe exotice am reusit sa slabesc 4-5 kilograme, pe care inca nu le-am pus inapoi cu dieta de iarna…

 



One response to “Cele mai bune lucuri in Thailanda – Foodie alert”

  1. […] Aici e greu sa va fac o medie care sa se aplice, pentru ca eu nu sunt cel mai bun exemplu de generalizat. M-am dus in Asia pentru fructe, sa fie clar! Am o gramada de detalii savuroase la propriu aici. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.