De ce am plecat?

Azi se implinesc 3 luni de cand am plecat in Asia si mai am fix o luna pe acest continent. (acum realizez ca mai toate zborurile mari le-am avut pe 30 :))

Inca ma intrebati de ce si cum am plecat, si cred ca am cateva raspunsuri.

Voiam sa profit de niste scenarii nescrise.

Vreau sa vad ce se poate intampla daca ies din cunoscut, daca depasesc rutina zilnica si ma expun intamplarilor. Cert e ca: nu mai vreau sa proclam faptul ca urasc rutina, cu toate ca am tot insistat cu asta.

Uram doar rutina in care ma regaseam zilnic. Am 10 ani traiti in Cluj, unde am crescut, m-am dezvoltat ca si om, profesional si personal. Am vazut si ce inseamna sa creasca un oras si sa ajunga atat de mare si de popular. Dar, cumva simt ca am depasit prea multe etape, ca stiu prea multe si ne stim prea multi dintre noi. Nu mai pot fi surprinsa atat de usor, si cu siguranta nu atat de des pe cat mi-as dori.

M-am saturat de acelasi drum parcurs in fiecare dimineata si seara, de aceleasi 5 zile care treceau ba prea repede, ba prea incet, ca sa faca alte 2 zile sa para si mai insignifiante. Am fost intr-un cerc vicios. Mai schimbam seriale, retete de mancare, mai o vacanta pe altundeva. Stiu, am avut multe plecari, si totusi insuficiente pentru a-mi satisfice dorinta de nou.

Asa ca… am plecat sa-mi pot rescrie cumva destinul zilnic. Pe un continent precum Asia, am ajuns la performanta de a putea fi surprinsa uneori mai mult decat imi doresc.

Ei, glumesc. Asta am vrut, asta am primit. Si da, am zile in care ma bucur ca reusesc sa recreez o oarescare rutina. Am stat in Thailanda mai mult decat as si crezut. Am stat in Phuket mai mult decat mi-as fi dorit, dar a fost si este mai bine decat mi-as fi imaginat.

Nu, nu e zilnic o sarbatoare, si nu sunt doar surprize placute, dar e extrem de diferit de cunoscutul de care ma saturasem acasa.

Imi place sa ma mut, sa descopar decoruri noi, sa cunosc oameni noi. Uneori prea des poate fi prea mult, alteori ma bucur ca pot sta intr-un loc misto o perioada mai lunga. Fiind plecata atat de multa vreme am putut alege cat si unde sa stau.

Am vrut alegeri si am parte de ele non-stop. O da, poate fi extreme de obositor si e un joc continuu de si ce-ar fi daca…

A fost si cu noroc si cu ghinion – mai multe aici.

Cateva concluzii:

Cand n-ai planuri si nu stii ce sa alegi, ai aplicatii care zboara to Anywhere. Faci un pic de research si incerci sa te entuziasmezi.

Cand vrei sa si lucrezi e diferit de atunci cand vrei sa iti faci o vacanta, asta e clar. Am sa scriu pe larg despre asta.

Cand calatoresti singur/singura e total diferit si in Asia, nu-i ca-n Europa. Nu, mie nu mi-a fost clar. In Thailanda aparent e si cel mai greu sa faci asta.

Poze cate vreti pe Instagram @socialbutterflyish

Cele mai bune lucuri in Thailanda – Foodie alert

Mango and passionfruit. No sugar, please! Thank you!

Una dintre grijile mele zilnice de care mi-e mult prea dor era sa imi aleg combinatiile de fructe pentru smoothie-ul zilnic.

V-am mai spus ca m-am dus special pentru fructe acolo, nu? Asadar, am incercat sa introduc cat mai multe in portia zilnica, si sa nu cumva sa ma limitez la doza recomandata de 5 pe zi…  Nu trecea o zi fara sa fi mancat cel putin un fel de fruct. Plimbarile la standurile cu fructe ma faceau sa ma intorc cu cel putin 3-4 feluri. Daca nu aveam unde sa le tin sau sa le consum, le luam gata de bagat in gura de pe strada – ananasi si jack fruit.  Gaseai orice, sincer, dar ananasul era cel mai greu de curatat si jackfruit-ul e mult prea imens sa-l vanda cu coaja.

Smoothie-urile incercam sa le iau din fructe pe care nu le consumam intregi, iar inghetatele rulate, la fel, sa le fac cu un fruct pe care nu-l mancasem in acea zi.

Multe le-am incercat acolo pentru prima oara, nu se compara cele importate cu cele de la fata locului, plus ca in functie de sezon si de regiuni au si acolo gusturi diferite.

Sunt mai multe tipuri de mango si arata diferit de ceea ce ai vazut pe altundeva – sunt de un galben deschis si mult mai mici, iar samburele este plat si ft subtire.

Dragon fruit-ul in Thailanda nu e grozav, e doar frumos si fara gust. N-o fi fost sezon. In Bali am nimerit sezon la cele rosii – este incredibil de bun fructul, zemos si dulceag. L-as pune in topul fructelor.

Sunt o super fana si a guavelor, a celor roz – si arata pe dinafara ft diferit fata de cele din Spania de exemplu.

Rambutanul e un fruct tare simpatic, rosu si tepos, si dulceag cu o consistenta asemanatoare cu lychee. si mai sunt vreo 2 asemanatoare cu lychee dar mult mai dulci.

Mangoosteen – divine. Le-am incercat peste tot si sunt la fel de incantator de dulci acrisoare, in aceeasi coaja tare, care cantareste mult.

Ananas

In Thailada si mai ales in Phuket trebuie sa mergi pentru ananas. Este cel mai bun ananas de pe planeta (da, inca nu i-am incercat pe cei din Costa Rica) care creste peste tot pe insula aia si se vinde BUCATA incepand cu 15 bahti – care este 1,82 de lei si in locurile mai turistice e 3,5 lei, sau cel curatat infipt pe bete ajunge la 4-5-6 lei. Salivez doar la gandul dulcetii lor. Am invatat sa il curat si eu cu tehnica lor pe diagonala, si in diminetile lenese e un exercitiu chiar misto, si am profitat ca sa pot face poze artistice. Il prefer curatat de altii, doar ca nu totdeauna il nimeresti bun daca il iei fara sa-i fi vazut coaja. Ca sa fie bun trebuie sa fie auriu.

Disclaimer: frumusetea asta e din Nusa Penida, Indonesia…gasit din greseala. Nu cred ca l-a taiat nimeni, ca era prea frumos pt decor.

Tip – nu luati mini ananasi, ca nu ramane mai nimic din el.

Apa de cocos

Cocosul intreg, spintecat in fata ta este cel mai bun tot in Thailanda. In Indonesia este alt soi, mult mai tanar, si faptul ca inca este gelatinos, si carnita aia alba nu este coapta, face ca si apa sa aiba un gust mai putin placut. Am devenit experta in apa de cocos 🙂

O nuca poate avea si aproape 1 litru si jumatate de apa – pe incercate in Philippines, am golit ina untr-o sticla :)) Am incercat pe cat posibil sa beau zilnic si cate un cocos si sa mananc si tot continutul. Preturile sunt extrem de variate, si din nou in Bangkok le gaseam pe cele mai ieftine pe strada, intr-adevar mai mici, cu 25-35 de bahti. Pe plaje dadeam 50-70 bahti (6-8 lei)

In Thailanda am descoperit ca exista si o tehnica de a o face mai dulce. Se curata toata pana la coaja maro, care se tine deaspura focului ca sa o ajute sa se caramelizeze putin. Am baut una asemanatoare ca si gust in Singapore – a fost ultima mea nuca din Singapore si pe bune ca si-a meritat pretul de 8SGD- aproape 24 de lei. Era pe plaja pe Sentosa.

 

Deseruri cu cocos – nu stiu sa va explic nici cum sunt, si nici nu stiu ce nume au. Le-am descoperit in night market-uri si vreau sa va sfatuiesc sa incercati tot ce nu cunoasteti, gusturile va vor surprinde. Mai intai am descoperit ceva mini clatite duble din cocos si cu niste bucati de porumb. Nu au nici o treaba cu clatitele noastre. Cu ajutorul Google-ului le-am descoperit ca le spune Kanom Krok si arata asa.

Celelalte le-am descoperit tarziu, dar si acum visez la ele. Ceva in forma tubulara, si consistenta lipicioasa, nu foarte dulci si cumva gumate. Yummy!

Gelatinele alea ale lor…nush, mie nu-mi plac, dar sunt iubitori.

Mango Sticky rice – aici as putea scrie poeme, dar sincer voi incerca sa reproduc acasa. Ce poate fi asa de greu? Orez fier in lapte de cocos si sosuletul acela care se pune deasupra si Mango…ok, nu voi putea veci sa-l reproduc. Voua as putea sa va recomand sa-l incercati pe cel mai bun in Phi Phi – la un restaurant vegetarian

Multe am incercat si nu se compara cu acelas. Plus ca mai tot de pe meniul alora este divin. Vis a vis de Aroy Kaffeine – nu apare pe harta, dar e minuscula si strada si insula, deci n-ai cum sa nu gasesti. Sper sa nu se fi inchis.

Am gasit ceva poate mai bun in Bali… inca nu m-am decis. Black rice Pudding. Dar aici este despre Thailanda.

Clatitele lor de pe toate strazile, acelea pt care se formeaza cozi sunt…interesante si eu nu as zice veci ca sunt clatite. Sunt niste aluaturi subtiri bine prajite si innecate in unt…(sau ceva margarina conexa si uleioasa de a lor) umplute cu ce vrea sufletul tau.

Asa, de pofta le-am incercat, dar prea multa prajeala si grasime pentru gustul meu.

Rolled ice cream – actiunea in sine, si tehnica de filmat. Caci asta face toata lumea. Dar eu adoram gustul ala dulce acrisor. Si nu e nimic rau acolo, pe bune – lapte amestecat cu fructe. Nebunie!

Pad Thai – nu m-am putut satura de el. Si daca l-as fi mancat zilnic, inca l-as fi adorat. Si cat imi e de dor…

Tom Kah – cea mai buna supa de pe planeta, cu lapte de cocos, dulce acrisoara. Da, pe asta chiar mi-o voi reproduce in bucataria de acasa.

Stir fried everything – cu mult curaj ca rog, comandati orice de pe meniu care e styr, stir fried – e bun. Toate legumele lor mie imi plac, si sosurile alea cu soia si cu ce o mai fi, nu au cum sa fie rele.

Massaman Curry – tocanita cu legume, cu cartofi care se mananca cu… cartofi :)) Nu as fi crezut veci pururi ca eu voi combina vreodata in aceeasi zi cartofi cu orez. Dar sa vezi si sa nu crezi, le mancam pe aceeasi lingura. Si ce-mi mai placea. Singura mea problema cu acest fel de mancare era ca e picant. Aveam eu oamenii mei care se straduiau sa puna niste lapte de cocos si sa nu-l faca atat de picant, dar tot ramane preferatul meu.

Ok, mai sunt multe…si pun pariu ca deja salivati. O sa mai incerc sa aduc vorba de mancare si in alte povesti.

 

 

Nu, nu m-am ingrasat de la fructe si nu cred ca fructele ingrasa. Ok, nu sunt nici eu supraponderala si nici nu le-am combinat cu alte mancaruri, asta e clar. Dar in cele 4 luni cu aceasta dieta de a consuma cat mai multe fructe exotice am reusit sa slabesc 4-5 kilograme, pe care inca nu le-am pus inapoi cu dieta de iarna…

 

4 luni in Asia. Ce, cum si mai ales cat

4 luni fix.

Din 30 septembrie pana in 31 ianuarie. 124 de zile.

+ 2 saptamani de Europa

8 tari, 23 orase, 15 insule

Bani cheltuiti: undeva la 3700 de euro,  cu 3 saptamani de cazare si mase gratuite, si un proiect pe graphic design platit.

Mai putin de 1000 de euro pe luna pentru toate zborurile, excursii, cazari, mancare si cateva tzoale. (Europe included)

 

Destinatii

Cluj – Dubai – Manila – Palawan –  Kuala Lumpur – Phuket – Phi Phi – Bangkok – Singapore – Krabi – Langkawi – Penang – Bali – Gili T – Nusa Penida – Malaga – Ronda – Cordoba – Gibraltar – Amsterdam – Cluj

Asta doar ca sa le numesc o data, pentru ca intr-unele m-am intors, intr-altele am locuit, pe altele le-am vizitat repede, si am mai fost in excursii de island hopping.

18 zboruri (cu Cebu Pacific, AirAsia, NokAir, Thai Lyon, Scoot, Jetstar), 8 drumuri cu ferryul (dintre care unul extrem de “agitat”), cateva drumuri cu busuri, tuk-tuk-uri si alte mijloace de transport greu identificabile.

10 zboruri pierdute, adica bilete cumparate si nerevendicate, cu destinatii in care n-am mai ajuns…*

  • Myanmar – aveam bilete luate de 2 ori si totusi n-am ajuns, nici nu mi-am recuperat banii pe ele…sa fi tot fost vreo 100 de euro.
  • Penang, peninsula in Malaezia. Bilet luat dus intr-o sambata seara pentru joi. Sambata si duminica a plouat atat de tare ca s-a inundat rau de tot. Am reusit sa-mi recuperez banii pe bilet. Asa am ajuns inapoi in Phuket si a fost cea mai buna calamitate naturala pentru mine. Am ajuns in Penang in ianuarie si urmeaza poze cu lots of street art pe Instagram.
  • Bali – din nou o calamitate care mi-a dat peste cap zborurile. Bilet luat cam in perioada in care inceput sa erupa prima oara. Mi-au dat banii inapoi. M-am intors in ianuarie
  • Panama – bilete luate dus intors cu un error fare cu 203 euro – am ales sa nu ma mai duc – povestea aici. Din Amsterdam in tara am venit pana la urma mai repede chiar daca aveam si alte bilete luate …

La cat de ieftin le-am luat pe celelalte, sa zicem ca nu-i mare paguba.

* Am plecat din Cluj – Dubai cu 400 de lei (erau si cu 200, dar, am facut o prostie si le-am ratat)

Dubai – Manila cu 160 de lei (nu e greseala – 40 de euro)

Singapore – Londra – direct cu 98 de Euro. (nu, n-am uitat un 1 sau un 2 din fata)

 

Cazari

Am stat in hostel-uri si in hotel-uri.

In medie cam 40 de lei pe noapte.

Cele mai multe nopti le-am petrecut intr-un co-working hostel, nou deschis, curat, in stil industrial unde am reusit sa imi si negociez tariful pe noapte pentru ca am stat aproape o luna la ei, dupa ce statusem cateva zile si am decis ca e cel mai ok loc din Phuket. De ce? Era in Kata, la 5 minute de mers pe jos de plaja. Aveam vreo 2 locuri unde eram fidela la cumparat fructe si cele mai bune smoothieuri, tot asa la 5 minute de mers pe jos. Aveam Seven Elevenuri, vreo 2 la 2 minute distanta, si 3 locuri de luat micul dejun la mai putin de 1 minut distanta, practic coboram, ieseam si aveam restaurante. Varietate de restaurante pentru pranz si cina, plus alte plaje aproape, pentru plimbari de juma de ora pe jos. Hostelul e tip capsule, pe sistem de pat cu pereti si perdea, loc de depozitare, deci super private. Unde mai pui ca aveam birouri si sala mare de lucrat doar pentru mine, caci nu erau tare multi veniti pe insula sa lucreze.

Cel mai scump loc cu cele mai proaste conditii – Phi Phi island, unde am avut 2 cazari pentru cele 4 nopti petrecute acolo in 2 hoteluri. In primul n-am putut sta si nu mi-au dat banii inapoi. Era mult prea sus pe deal, si mult prea… in copac ca sa zic asa. Un view superb, dar mult prea aproape de natura… In al 2-lea era ok, dar am platit camera dubla, caci asa-i cand calatoresti singura.

Fun fact, de cele mai multe ori un pat intr-un hostel costa mai mult decat sa imparti o camera de hotel cu cineva. Nu, de fapt nu este deloc nostim. Dar nu ma pot plange, chiar am avut parte de cazari ok peste tot.

La fel, un alt loc scump si prost a fost in Bali, in Sanur unde am ales un boutique hotel pentru ca parea extrem de posh din poze. A fost mizerabil comparat cu hostelurile in care am stat si am plecat de acolo dupa o noapte.

Si in Singapore ai destul de putine alegeri in jur de 100 de lei pe noapte, ceea ce e destul de mult pentru Asia. Dar e Singapore si acolo este o alta lume. O lume in care m-as muta, sa spunem, chiar de maine.

Cel mai ieftin am stat cu 18 lei pe noapte in Bangkok, pentru ca aveam si ceva reduceri pe Agoda si hostelul era atat de dragut incat m-am intors si a 2-a oara acolo pentru o noapte 🙂 Si cred ca si in Ubud prinsesem o oferta de 15 lei pe noapte.

Intre 40 si 60 de lei pe noapte cred ca e ok de bugetat pentru solo traveler sau cuplu, cu mentiunea ca atunci cand vrei sa economisesti se poate si mai ieftin, iar atunci cand vrei sa stai la un hotel cu infinity pool se poate, tot la un pret decent. De exemplu, in Bali am vazut pe Booking si cazari cu 5 lei pe noapte si am auzit de la altii ca daca esti ok cu dus cu apa rece, fara mic dejun, ai si un scooter, e doable.

 

Mancare

Aici e greu sa va fac o medie care sa se aplice, pentru ca eu nu sunt cel mai bun exemplu de generalizat. M-am dus in Asia pentru fructe, sa fie clar! Am o gramada de detalii savuroase la propriu aici.

Zilele mele erau cam de doua feluri – cu mic dejun ca acasa, cu oua, niste toast, fructe si cafea sau doar cu fructe, cereale si cafea. De cele mai multe ori pentru astea plateam si mergeam in localuri care serveau mic dejun, sau cafenele. Avand in vedere ca pe cazare dadeam 40 de lei, pe micul dejun dadeam cam 15-20 de lei, uneori chiar 30-40, daca luam si cafea de la o cafenea. In unele locuri aveam si mic dejun inclus in pretul cazarii si sincer, nu erau deloc rele, si contineau mereu fructe. In Bali, micul dejun inclus de cele mai multe ori sunt clatite cu miere si banane.

Pranzul la mine insemna de cele mai multe ori si cina, pentru ca  pe parcursul zilei imi beam nuca de cocos si cel putin un smoothie plus portia de fructe care era variata zilnic. Mai o inghetata rulata – musai sa o incerci acolo, in Thailanda 🙂 (este sau era si in Iulius, facuta pe loc si rulata), mai miste deserturi de ale lor daca gaseam targuri. Iar cu temperaturi de 30 de grade zilnic, zau ca nu ti-e foame. Asadar, pe pranz dadeam intre 10 si 20 de lei. In Thailanda am incercat sa mananc doar mancarea lor si e extrem de usor. Cred ca mi-a luat mai bine de o luna pana am mancat un burger, corupta fiind de un australian. Dupa aceea, mai ales in Bali, recunosc, am mancat mai mult mancare vestica. Tot in articolul astalalt va zic si despre bunatatile culinare asiatice, ca sa nu ma intind aici.

Mancarea gatita poate fi si mult mai ieftina, am mancat chestii extrem de bune in Bangkok si cu 5-6 lei, si in general faimosul street food chiar e ieftin si bun, doar ca in Phuket nu prea il gasesti iar preturile pentru turisti sunt destul de standard. Toti backpackerii se plangeau ca un pranz la 12 lei e foarte scump comparat cu alte locuri. In Bali si insule, la fel, depinde de zone si de ce alegi. Mancarea vestica e cu preturi destul de vestice, iar pontul e sa gasesti Warung-uri – un soi de cantine unde iti pun tantile mancare gatita de ele, in functie de ce vrei tu. Poti manca super bine sub 10 lei si e mancare autentica – ma declar fan tofu si multe alte chestii pe care de abia astept sa am ocazia sa le mai incerc.

Cafelele, va ziceam deja in interviul dat Biancai, sunt cele care pot distruge bugetul zilnic, daca va incapatanati ca si mine sa tot incercati noutati in speranta ca veti gasi ceva asemanator gustului de acasa. Am renuntat si eu in Phuket si m-am obisnuit cu cafeaua de la Seven Eleven, cu 14 bahti, adica 1,7 lei – plicuri de nescafe peste care pui apa fierbinte, sau sunt si variante reci si aromate, la fel de instante, cu acelasi pret. (daca stai sa te gandesti la noi e mai ieftin plicul de cafea instant, dar acolo e triplu de mare, plus platesti pt paharele de plastic…variante mai ecologica, daca ai o cazare fixa si o cana e sa iei plicuri sau pachete cu mai multe plicuri.)

https://ru-clip.com/video/ggyBvQ5WlSI/7-eleven-in-thailand-shopping-in-thailand.html

APA – la orice Seven Eleven sau Family Mart sau alte magazine se gaseste in sticle de 1,5 litri si este intre 1,7 si maxim 3 lei. In Philippines cred ca este si mai ieftina.

Asadar, un meniu sanatos pe zi, cu vitaminele din fructe, poate sa varieze intre 20 si 40 de lei.

Sa te tot incadrezi sub 100 de lei pe zi cu tot cu cazare si mancare – cam asa mi-am calculat si eu de acasa bugetul.

Supriza a fost sa ma pot incadra si sub 50 de lei in anumite zile, zone.

 

Excursiile

Island hopping is a must.

Mai ales in Philippines si in Phi Phi. Toate zilele cu excursii pe mare au fost geniale. Nu am avut experiente neplacute, ghinioane, ba din contra, doar oameni faini si activitati mi-nu-na-te. Ok, un drum cu ferry-ul dinspre Gili T spre Bali a fost cam….cu stomacul in gat.

Experientele in sine merita articole intregi, si albume intregi de poze – cele mai superbe insule nelocuite, ape turcoaz, cristaline, ori lagune.

 

Inainte sa spui ca e prea scump, ia fa niste calcule si vezi cat strici pe luna, unde te afli momentan. Deschide HomeBank-ul, dau ce aplicatie ai, si vezi tranzactiile si ce-ti permiti in fiecare zi.

Circula mai nou un exercitiu tare interesant, cu cati bani poti economisi daca nu iti iei de fiecare data ceva ce ti-ai lua doar pentru ca asa simti pe moment.

 

 

 

 

 

 

 

Travel dramas that you don’t want

You’re an insta addict and your soul is crying when you see these perfect beaches I keep posting, right?

Or maybe you’re unhappy with your life and you kinda hate me and all those people who are on a vacation and keep posting #pictureperfect destinations?

But I guess you’re not as unhappy and angry with your lifestyle if you haven’t quit yet.

Or, deep down, you do realize that a travelling lifestyle isn’t your thing either.

Even I ask myself right now if this is what I signed up for. It’s because of the sneezing and coughing that I can’t stop with for 3 days. Who knew that extra hot temperatures come with extra cold air conditioning? Did I fly so many miles to cheat on winter and not get sick to suffer from cold on the most beautiful islands?
Now that I mention flying, all this questioning might be also because of the turbulence I feel in the plane while I try to write these lines.

It’s the 5th flight on Asian territories… and there were also 3 bumpy bus rides, 5 and 4 hours long each. I don’t wanna count the hours spent in the airports waiting for the flights. And all this happened during my first 10 days since I left home. I flew to Dubai, spent 3 days there, then 6 days in Palawan, and now I’m flying to Kuala Lumpur.
I only wine about these rides, because these are all the places where I felt uncomfortably cold… after being very hot, which I really don’t mind. Air conditioning is a real mood and joy destroyer in planes, buses, shopping malls and hotel receptions, plus if you are really unlucky, you might get people who love it in the room you stay…

So, the tragic truth is that all those pretty pictures you love to hate, come with lots of stress and tiring days if you are in those far away tropical places. All the changes to foreign environments, all the cultural shocks, the constant adaptation to different faces, strange languages can be overwhelming.
Plus, there are bumpy roads, huge bugs, biting mosquitoes, short days, with early sunsets and no power. No hot water, no working internet, no ATMs… of course, this is what you get if you want secluded, remote …but picture perfect destinations 🙂

If you are up for the adventure, these travel hick-ups are also the things that help you be a bit more mindful of everything.

Now, stop scrolling on Instagram after reading this, and ask yourself if you really wanna be a long-term traveller, or you only need a vacation that will reset your daily routine?

All the bad things about Morocco

If you search for Morocco you will be mesmerized by the colors, the patterns, the artwork they do, the houses they live in with those interior gardens and swimming pools. Instagram is full of such #nofilterneeded pictures. And it’s true, Morocco is all about those beautiful things. You only need to snap it from the right perspective, catch some poses at the right time, and good that there is no smell in your capture. 

Wonderful pic, right? When I looked down I saw a…

Morocco is one of the places where you go to get out of your comfort zone.

I already told you about how it helps you to break the habits and embrace all the creativity it unleashes in you. But, sometimes it can be tiring to be out of your comfort zone, it can be maddening to keep adapting and it might kill your mood to keep paying for mistakes, right?

So, blame it on the fact that I went twice there in such a short period, or the fact that I stayed for too many days in the old Medina, or that I listened too much to all those sellers in the souks. Damn, I was happy in Milan, in the mall where no one approached me and I saw price tags

Let’s rewind and see, what are the bad parts, that might shock you when you first arrive there, or that you might avoid, or the ones that you should just not keep in your memories.

It’s dirty.

There, I said it. If you want to see only the beautiful doors, the colors, the artwork, fine, but you have to overlook the amount of plastic and all kind of trash left everywhere. It makes me so mad to see amazing landscapes, or beautiful beaches, or roads that seem to take you to heaven and by a closer look, there is plastic everywhere! 

Legzira beach t’s in top 40 beaches in the world, it’s a place so magical, hard to find and you have to go down so many stairs just to reach the sandy beach, and still…you walk between stones and plastic. 

You snap a beautiful picture, but there it is, a hill covered with dirt. Damn tourists would you say, right? I would say the same, but most of the local people there, stay and contemplate, they don’t even clean in front of their restaurants. There are no trash bins! 

Paradise Valley – the road is long, full of curves, you leave your car far away and you immerse in a forest and you keep walking and searching for that magical place you saw in the pictures. And you find plastic. And I’m not talking about the funny colorful chairs that keep popping up in the river as cafes. People go there and forget to bring their trash with them. 

Marrakech – oh well, the old Medina can’t be a clean place with so many people everywhere. It’s like they celebrate each and every night with huge amounts of food and everything. During the day on those narrow streets, people walk, go on their bikes, motorbikes, travel with donkeys, chickens while everybody wants to sell you something. They sell huge amounts of vegetables and fruits, most of it gets left behind when the sun sets…

Just a few steps away from the old city, you enter a new world – a very civilized one and a clean one. In Gueliz & Menara, you will find wide streets, amazingly green parks, contemporary art, anything you’d wish from a European city. Of course, there are also some streets where the garbage can’t be overlooked, but somehow, you get the feeling of clean. 

In one of the parks, there is an installation that calls attention to the amount of plastic. It’s almost a year since they restricted plastic bags. But there is a long way until they will clean everything is out there already…

Cheap, but dirty accommodation

It’s full of contrasts. Very poor versus very rich. Very cheap versus very expensive. Don’t be fooled by the name hotel, it can be worse than a hostel. You might also find a great hostel where they change your sheets every day and use huge amounts of chlorine. Most bathrooms are moldy and all those carpets and every piece of furniture they use might be full of dust because there are just too many things there.

You are a walking wallet.

Yes, you, the white European or American, who is curious about another culture and the work they do, you should pay for it, cause you have no idea how authentic it is, how much effort they put in it or how amazing it would look like in your perfect home. 

There are 2 aspects that can make you loose it. At least, I…lost it.  

  1. wanting to live like a local, buy local food

I love fruits, vegetables, and water. I don’t need fancy food or lots of street food. I’m happy if I can walk around in the market and choose which fruits I will mix because there are too many to even wanna try them all. Every day was an opportunity to buy some vitamins. If it would be as easy as I thought… I was in Tangier, where I loved their market, mainly because they had some prices and I knew how cheap things are, besides being organical and tasting like heaven. I never bought anything at the same price again. My biggest rip off where some strawberries, 4 bananas and a mango at the price of…10  Euros. Yay. It should have cost around 2. I bought some fruits in Agadir at some decent prices and the next day I found out that for the same melon they asked for 3 Euros instead of 1, for berries 1,5 and right next to them the price was 0,5.  I was craving for cherries, and I set behind some locals and saw how much they paid, they got change from 10 dirhams. When I got in line and gave a 20 dirham bill (2 euros) for half a kilo of cherries I almost did not get change. When I asked for it, I got some coins back… The old guy that made me wanna share this with you was the worst. He had no teeth, moved so slowly, he must have been around 80-90 years old. He had some leftover cherries, it was already late at night, and it was the only place close to my place. He didn’t want to tell me the price, weighted half a kilo and I gave him 10 dirhams (1 Euro). He asked for more. I left the cherries there. I prefer to pay 3 Euros at home for a kilo of cherries or wait until they will cost around 1 Euro. 

Water never has the same price and with more than 40 degrees you need it. In March we paid 4, 5, 6 dirhams for a bottle of 1.5 l. In Carrefour the price is 3.5 dirhams. In the Souks, I bought it in the same place 2 days in a row, once with the guys, for 6 dirhams, the next day alone. With a big grin on his face, he asked for 10 dirhams. I always got higher prices when walking around alone. The same thing at a pastry shop, where they serve you hot msemmen, my favorite thing to eat. The locals got it in front of me for 6 dirhams 2 pieces, I paid 15 dirhams. Yey!

2. buying objects from the Souks

“Haggling in Morocco is a pretty over-rated experience and you’re unlikely to get a good price, especially in the tourist hotspots of Marrakesh and Fes.”

Oh my, this got me so tired that I couldn’t buy anything. If you experienced Turkey you might know how things work. You ask for a price, you get an astronomical one and you bargain it by half, or even better.

In Morocco, from what I heard, the right price should be a third from what they ask at first, but that means more than a half hour of listening to all that bullshit. If you have some experience, bought some stuff and know some prices, it can make you so mad to argue with them and really get a good price. You wear what you bought from another store and tell them how much you paid and they say that it’s not the same, it’s different and it’s not as good as theirs. They have the same stories, the same approach, and after hearing them for so many times sometimes you just crash. Either you buy it and realize afterward that it wasn’t worth it, or you get out of the souks without actually buying what you wanted. It can get frustrating. But if you go there for 2 days and know what you want and how much you want to pay for it, should be fine.

Tell them you are from Romania. You might get another discount because “you don’t have money, you’re like us!”

Taxis

Well… taxis have their stories in each country right? Is it worse? Maybe not. It’s cheap, that’s for sure, but you have to know the worth of it. I paid different amounts of money for the same rides. It also depends if you are alone or with other people, it depends if there is a driver, or more drivers. More means more money in each case. From Gueliz to the Jemaa el Fnaa you should pay 20 dirhams, but 30-40 is also ok. (divide by 10 to have the price in euro). The airport is another funny story, as usual. It’s very close to the old city – walking distance, max 45 minutes. Bus – 30 dirhams. Taxi should be 100 dirhams, for 3 people. Usually Riads, Hostels, and Hotels arrange it for you for 100 or 150, or even 200 dirhams. That’s a lot. If you are 3 people, it’s ok, but if you’re alone, try bargaining it, or ask for a Grand Taxi, and share the ride with others.

If you want to go to Jardin Majorelle from the Old City/Medina/Jemaa el Fnaa should be no more than 30/40 dirhams.

Trafic

Pray to all the Gods that you get out of there alive. Told you about the narrow streets where they tend to fit in everything that moves. You have to be careful and aware every second. It’s tiring, but it’s also an exercise for your attention. Yeah, leave your phone, and enjoy the craziness. If you’re in the new city, or anywhere and want to cross the street, they don’t really care, everybody is on his own until the other side. Driving there? Oh, the fun. Not impossible, but truly another experience.

Directions

Don’t ask for them, or don’t rely on them, or…don’t listen to them. If you are lost and can’t find your Riad and it’s late at night, 1 Euro will save you. Kids also ask for money and offer you directions all the time.

No paper. No toilet paper. No napkins. No soap. If you carry wet tissues, disinfectant and paper napkins you will make it anywhere.

SCAMS

I heard horror stories about scams with all kinda travel agencies. Be very careful when you book a desert excursion or any kind of excursion.

Don’t go to see how they paint the leather. It’s not the last day you can see it, they say that every day!! And you don’t want to see that. It smells terrible and you have to pay for that experience…if you don’t want to pay they will force you. (20 Euros!!)

But don’t forget. I went there twice, and I will probably go again. It’s a great experience. It’s a different culture. If you are a true traveler you owe it to you to experience it on your own terms. Learn from the bad experiences others have. Take in account all these pieces of advice. Try your own approach, it might be the best adventure for you. 

The difference between an ordinary life and an extraordinary one is only a matter of perspective.